O lacrimă de ghiocel
Îmi amintește că nu treci
Prin viața mea, că ești un țel.
În zori de zi, tu mi-ai zâmbit,
Pe cer n-a mai rămas un nor,
Într-un târziu, eu te-am sorbit,
Gândindu-mă la primul zbor.
Și soarele s-a bucurat,
Când sărutând petala ta,
Destinul meu, un gând curat
Și-a risipit pașii pe ea.
Eu, peste zi, rămân acel
Care-a gustat parfumul fin,
O lacrimă de ghiocel
Ce șterge-o urmă de pelin.
În martie, tu, floarea mea,
Din ochiuri de zăpadă reci,
Să-mi cânți, ca mai demult, ceva
Și să-mi promiți că nu mai pleci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu