VERSURI...

Persoane interesate

marți, 6 martie 2012

O iubire care nu este eterna, nu este nimic. – Camil Petrescu (Jocul ielelor)



Se spune ca demult, in Grecia Antica, Poseidon calatorea prin mari intr-un car tras de caluti de mare. Asa zice mitologia greaca. Acesti caluti de mare erau fermecati, erau cei mai frumosi si cei mai bravi dintre toti calutii de mare. Intr-o zi unul dintre ei s-a indragostit de o fata calut de mare. Dragostea lor a fost nebuna, se plimbau prin marile lumii si povesteau tuturor despre iubirea lor. Erau nedespartiti, pana si Poseidon era mirat de forta dragostei lor. Insa, intr-o zi, pe cand baiatul calut de mare il servea pe Poseidon, fata ramasa singura in adancurile marii, asteptandu-l pe baiat sa se intoarca, a avut un accident. Nu se stie exact cum si in ce fel, unii spun c-ar fi fost pescuita, altii ca ar fi fost mancata de un peste rapitor, altii ca peste ea s-ar fi pravalit un coral imens, nu se stie exact, insa cert este ca a disparut fara urma. Baiatul calut de mare, dupa ce s-a intors din voiajul sau, tulburat de disparitia ei, a inceput sa o caute. A cautat-o prin toate colturile marii, fara sa manance sau sa se odihneasca, pana cand nu a avut pe unde sa o mai caute. Erau asa frumosi impreuna, dragostea lor mare ii facea sa straluceasca, iar toata fauna marii stia iubirea lor. Neavand unde sa o mai caute, baiatul calut de mare se intoarse la locul unde, pentru prima data o vazuse si se aseza la umbra unor alge. Se spune ca a doua zi, insusi Poseidon, cautandu-l, fiind ingrijorat si el de iubirea lor si de soarta ei, il gasi la umbra algelor, trist, resemnat si mort. De atunci, legenda spune ca daca iubita sau iubitul unui calut de mare moare sau este de negasit, atunci si partenerul acestuia va muri…
E o poveste trista, nu se termina cu bine, insa in spatele acestei tristeti se gaseste o poveste de dragoste, frumoasa, puternica si vesnica…mi-a povestit-o si mie cineva, demult…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu