Poveste
ascultă...
ploaia acoperă cu surâsul ei tristețea lumii și a cuvintelor
dăruindu-se avântatului zbor spre înălțimile albastre ale cerului,
iar picurii săi de iubire se împletesc în dansul norilor de soare
tăcerea ne alintă ispitindu-ne să atingem culorile curcubeului și ale visului întregit de emoția singurătății noastre
da, suntem liberi , învăluiți în muzica ploii și înfiorați de șoaptele pădurilor de argint crescute din povestea noastră de viață și ne contopim cu picăturile de lumină țesută din lacrimi ce nu dor,
ce nu simt,
ce nu vor
să picteze cu umbre crinii iubirilor noastre...
ascultă...
timpul s-a oprit, topit de strălucirea unui strop de rouă,
așternând în sufletele noastre o secundă de fericire în care noi să fim noi
asemeni fulgilor de nea și impresiilor albe
plutind deasupra mirărilor și întrebărilor,
iubind...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu