Am crezut prea mult în destin
şi...am înnebunit puţin câte puţin,
în zbaterea-mi de fum făcută parcă...
fără rost,
ca şi cum pe-o mare, fără barcă,
aş fi fost...
Izbită de stânci şi lovită de valuri,
mereu sleită de puteri, spre maluri
îndreptându-mă mereu cu încăpăţânarea
de-a trăi
şi de a-mi străbate marea...
şi-a iubi...
Ioana - Nina Botici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu