Capricii - Magda Isanos

S-apleacă primăvara pe ferești, cu părul, tot, numai zulufi de soare, așa cum stai în umbră și zâmbești, o fi crezut că gura ta-i o floare. Simţi răsuflarea ei cu iz de ploi și iarbă crudă scânteind sub coasă? Să nu te miști. Poate că intră-n casă. Vom prinde-o, să rămână printre noi. Ba nu, că - cine știe – ești în stare mai mult decât pe mine s-o iubești; și-apoi îmi face rău atâta soare. Fii bun și lasă storul la ferești.