Fiecare anotimp este deosebit şi are ceva aparte, dar putem spune că după atâta frig şi zapadă, ne bucurăm mai mult de venirea primăverii.
După vechiul calendar roman, 1 Martie reprezenta prima zi din an şi avea loc sărbătoarea Matronalia – unde se desfăşurau serbările lui Marte, zeul forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.
Mărţişorul simbolizează primăvara, trezirea la viaţă. În timp mărţişorul s-a tot schimbat, de la o monedă, la mici pietre de râu vospite în alb şi roşu înşirate pe o aţă, azi ele au fost înlocuite cu mărgele frumos colorate, ceramică şi flori.
Legenda spune că odată soarele a coborât pe pământ, a luat chip de fecior şi a plecat la horă în sat. Un zmeu l-a pândit, l-a prins şi l-a închis într-o teminţă. Oamenii erau trişti, totul era cufundat în întuneric şi deznădejde. Nimeni nu avea curaj să-l înfrunte pe zmeu. Până într-o zi când un voinic se hotărî să-l înfrunte pe zmeu. Porni la drum luând diferite puterii de la oameni, hotărât să-l găsească pe zmeu şi să elibereze soarele. Drumul lui dură 3 anotmpuri: vara, toamna şi iarna, găsi castelul zmeului şi după lungi lupte reuşi să-l înfrângă pe zmeu şi să elibereze soarele. Nici bine nu a ajuns soarele pe cer, că natura a şi înviat, iar oamenii şi-au recăpătat bucuria. Viteazul nu mai apucă să se bucure de soare, de primăvară. Din rănile lui, se scurgea sângele pe zăpadă şi răsăreau flori, ghiocei, vestitorii primăverii. Tradiţia cere ca tinerii să împletească doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu, pe care îi oferă fetelor pe care le iubesc. Roşu semnifică iubirea, amintind şi de culoarea sângelui voinicului, iar albul simbolizează sănătatea, puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.
Primul mărţişor a fost o monedă de aur sau argint, la care s-a ataşat o sfoară făcută din două fire răsucite (alb şi roşu sau alb şi negru) ce aveau ca semnificaţie lupta vieţii asupra morţii, a sănătăţii împotriva bolii şi se purta de către persoanele sensibile, femei, copii.
Mărţişoarele se oferă în luna Martie fiinţelor dragi. De obicei, bărbaţii oferă mărţişoare tinerelor fete şi doamnelor, dar şi fetele pot oferi mamelor, bunicilor, prietenelor.
Dacă la început Mărţişorul se purta la gât sau la mână, în zilele noastre cel mai adesea el este purtat fie la încheietura mâinii, fie prinse în piept sperând ca astfel toate dorinţele să se împlinească.
Dacii credeau că aceste amulete aduc fertilitate şi frumuseţe, dar şi că ele previn arsurile din cauza soarelui, şi se purtau până când înfloreau copacii şi apoi se atârnau de crengile lor.
Prima zi a primăverii este ziua Babei Dochia.
Legenda babei Dochia – Dochia era o femeie bătrână care avea o fiică vitregă pe care nu o prea avea la inimă. Într-o zi geroasă de iarnă, i-a dat acesteia o haină foarte murdară şi a trimis-o la râu să o spele până devine albă. Cu cât spăla fata haina, cu atât ea se făcea mai neagră. Îngheţată de frig şi disperată, se puse pe plâns. Apoi apăru Mărţişor, un tânăr frumos care îi oferi o floare şi o sfătui să meargă acasă. Până ajunse acasă, haina se făcu albă ca zăpada, aşa cum ceruse mama vitregă. Bătrâna Dochia văzând floarea din părul fetei crezu că a venit primăvara şi porni cu turma de oi pe munte. Cum urca muntele, vremea se făcea tot mai frumoasă, iar baba Dochia tot mai renunţa la câte un cojoc. Ajungând în vârf, se porni un vifor şi i se arătă Mărţişor, care îi spuse „Vezi cât de rău este să stai în frig şi umezeală, tu, cea care ţi-ai obligat fiica să spele haine în râul îngheţat.” Bătrâna a rămas singură pe munte, iar oile s-au transformat în pietre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu