la o cafea cu Viata

Singur la o cafea

Singur, la o cafea

am ocazia

să invit Viaţa

la o discuţie foarte serioasă

Viaţa mea

se aşeză sfioasă,

tăcută.

Nu prea avea 

ce să spună despre

ea.

Am încurajat-o,

am rugat-o 

să(mi) zâmbească

fiindcă va trebui

să-i mulţumesc

pentru tot ce mi-a dat,

Ea m-a învăţat

că mierea este mereu

într-o linguriţă

şi să ţin bine minte 

gustul ei ştiut

doar de zei.

I-am spus

că am întâlnit dragostea...

este ca o pasăre

pecare nu o poţi ţine 

niciodată în mâini

dar care-şi face cuib

în sufletul tău

şi...neinvitată de nimeni

îţi ocupă toate cămările lui

şi eşti nevoit

să-i plăteşti întreţinerea...

nu ar fi prea mult,

doar câteva suferinţe

Ea, Viaţa,

m-a-ntrebat

dacă am fost iubit vreodată,

dacă măcar un suflet

şi-a întins degetele

către al meu

să mângâie părul lui bălai

de copil...

I-am răspuns

că-mi amintesc de câteva cereri

că acele inimi 

mi-au cerut adeverinţă

în acest sens...

le-am răspuns că,

Dumnezeu nu-mi va semna

niciodată aşa ceva

deşi, numere de înregistrare

aş avea oprite, câteva,

fraudulos...

ştiu...dar numai aşa te poţi salva,

uneori