...
iubirile adevărate nu pot fi decât albe, asemeni crinilor câmpului, înfloriți în sufletele noastre, înveșmântându-ne cu podoaba credinței, speranței, luminii blânde, tandre ca un răsărit de soare într-o dimineață desprinsă dintr-o poveste. iubirile însele sunt picături de har, de poveste, așternute în lăuntrul, în adâncul, în profunzimea ființei noastre și ne binecuvântează cu sentimentul atingerii cerului nu văzut, ci nevăzut, contopindu-ne cu el, iar și iar, atât de frumos, atât de fin, atât de sublim. iubirile adevărate fac din noi, umili trecători pe pământul umbrelor, lacrimilor și a asprelor căderi, niște împărați.
dacă iubești cu adevărat pe cineva, nu-i poți dori decât să iubească...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu