Iubire cu gust de flori

"Închis, fără de moarte, doar într-un singur vers,

M-a sărutat pe gură întregul Univers."

                                            (Vasile Voiculescu)

    Cu flori. Aşa mi-a bătut iubirea la uşă. Eu mi-o imaginam mirosind a stele, a praf de curcubeu, a ploaie caldă cu zâmbet. Surprinsă, am primit îmbrăţişarea ei de liliac primăvăratic despletindu-mi visele în braţele ei. 

    Apoi a venit năvalnic cu miros puternic de gladiole. Portocalii.

    Într-o seară, ciudată seară, m-a învelit crinul ucigător. Mi-am ars toate durerile în noaptea care-a urmat, otrăvită de parfumul acela dureros de dulce şi aiuritor.

    Începusem să mă obişnuiesc cu joaca ei. Aşteptam lăcrimioarele. Gingaşele lăcrimioare. Plânsele lăcrimioare. Aşa au venit. Le-am plâns şi eu când îmi tăiam inima în patru în încercarea de a scoate din ea toate speranţele sădite prin gândul că ele vor însemna finalul căutărilor.

    Au urmat macii. Iubiţii maci. Nemărginiţii maci. Apoi florile de câmp. Nu-mi amintesc de gustul calelor, dacă le-am trăit sau doar visat, dar ştiu că acum m-am oprit la o floare a soarelui. I-am sărutat petalele. Mi-am îngălbenit pleoapele de aşteptare. Ea încă nu şi-a întors capul spre mine. Dar n-am obosit. Cerul meu are soare veşnic.

( Iubita Fluturilor )