DRAGII MEI , VA DARUIESC CU MULT DRAG O POVESTIOARA CU TALC..., ADEVARATA !

Povestea unui geniu 1

Era o dimineata de toamna, tatal s-a imbracat primul. A iesit afara si s-a intalnit cu un vecin si impreuna au inceput sa descoase putin politica. Mama ii pregati micului Tom mancarea, il trimise sa se spele dupa care au mancat impreuna. Cu ochii mari Tom, isi privea mama in timp ce aceasta strangea masa. Era prima zi de scoala si inima i se stansese ca un purice. Nu stia ce va urma, ar fi vrut sa se prefaca bolnav si poate in felul asta sa scape de scoala dar nu mergea asa. Tata deja astepta nervos afara. Cu o greutate in suflet iesi pe usa, mama il mangaie usor pe cap si se intoarse la bucatarie. Drumul dura 15 minute dar pentru Tom parca dura o vesnicie. Nu intelegea de ce este atat de speriat, sunete si culori pandeau dupa fiecare casa, dupa fiecare copac. Ramanea fara suflare si frica i se accentua cu fiecare pas. Au ajuns si la scoala. O curte mica cu doua intrari iar in capat cladirea scolii cu doua etaje. Undeva la parter pe dreapta era sala de clasa. Cateva perechi de ochi il privira suspicios de cum au intrat in clasa. Nimeni cunoscut. Tata a schimbat cateva vorbe cu invatatorul dupa care i-a facut un gest din mana si a plecat. S-a asezat timid in a doua banca dar cineva i-a trantit ghiozdanul pe jos.

-         Nu vezi ca e ocupat, mai prostule !

Parca ii era si frica sa il priveasca. Era Jim batausul cartierului care repeta pentru a treia oara clasa I. De fapt cunostea pe cineva si asta nu-l fericea prea mult. 

Povestea unui geniu 2

In prima banca Tom sta singur, nimeni nu vrea sa se aseze langa el. Invatatorul ii pofteste pe elevi sa ia loc dar acestia continua sa umble prin clasa si sa sporovaiasca. Invatatorul tipa insa clasa nu il aude. Nervos ia o rigla groasa de lemn si incepe sa bata in catedra. Tom intepeneste; linia se misca amenintator la cativa centimetrii de fata lui. Un gest mai amplu si bucata de lemn il poate lovi exact in fata.

-         Asezati-va in banca, leprelor! urla cu putere invatatorul.

Copiii se aseaza in cele din urma in banci.

-         Spuneti cum va cheama pe fiecare dintre voi.

Privirile se opresc asupra lui Tom, incearca sa spuna ceva dar in acel moment simte ca nu poate rosti nici un cuvant. Jim ii arunca in spate un ghemotoc de hartie. In sala se aud rasete.

-         E mut si retardat, urla Jim, la noi pe strada nu se joaca nimeni cu el.

Din nou rasete.

-         Asa care va sa zica, mataluta esti mut, sau iti e lene sa vorbesti. Ori te pomenesti ca te crezi mai destept decat toti. Spuse invatatorul si ii dadu o palma peste cap.

Din acel moment Tom se hotari sa nu mai vorbeasca deloc, nu avea nici macar puterea sa planga.

-         Hai retardatule, spune macar cum te cheama… nici atat nu te-au invatat acasa. Si invatatorul il mai lovi o data peste cap.  Treci la colt, idiotule, acolo sa stai pana terminam orele! sa iti treaca dorinta de a ma sfida.

La pranz mama priveste drumul pe care Tom trebuie sa se intoarca de la scoala. Priveste  mirata cand il vede pe Tom insotit de un barbat. Banuieste ca este invatatorul. Tatal alertat de mama coboara in fata casei. Mama aude doar franturi de conversatie. “Idiot… nu poate fi educat… retardat” simte cum sufletul i se strange Tom nu era retardat, era doar un copil sensibil care trebuia sa fie inteles. Ea era absolut convinsa ca intr-o zi Tom al ei va fi in stare de lucruri extraordinare.

Peste ani si ani Thomas Edison, pentru ca despre el e vorba in povestioara, avea sa lase umanitatii peste 600 de inventii si peste 3 milioane de note si schite fiind considerat unul dintre cele mai mari genii ale umanitatii. Mama a stiut intotdeauna, mama a avut dreptate. Nici o mama nu greseste atunci cand stie ca in ochii copilului ei exista scanteia geniului. Nici un copil nu e prost, inteligentele multiple au demonstrat asta deja. Poate ca acel copil nu este un logico-matematic dar poate este un geniu al muzicii. Nu putem sa ii judecam pe toti copiii la fel. Fiecare e special, fiecare e genial. Depide doar de noi sa aprindem flacara geniului in mintea si in sufeltul lor. Ar fi pacat sa nu facem asta.