"Iubirea! Este aripa daruita de Dumnezeu sufletului pentru a urca la el." – Michelangelo Buonarotti
SCRISOARE DE DRAGOSTE...
Azi dimineata, cand te-ai trezit din somn, eram langa patul tau, in lumina minunatului rasarit de soare, care a inundat odaia ta. Am sperat in acel moment ca imi vei spune cum se cuvine "Buna dimineata". Dar n-ai facut-o. M-am gandit ca poate era prea devreme si ca de aceea nu m-ai putut observa...
Am
incercat sa-ti atrag atentia cand, grabit, ai deschis usa si ai plecat.
Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii, am revarsat asupra ta mireasma
dulce a florilor, ti-am murmurat o melodie de dragoste, prin gingasul
ciripit al pasarelelor. Ai trecut pe langa mine grabind pasul, fara sa ma iei in seama...
Mai tarziu, te-am privit duios, cand mergeai preocupat si discutai aprins cu cei cu care te intalneai.
Ah, cat as fi dorit sa schimbi si cu mine cateva cuvinte, dar ai trecut pe langa mine fara sa-mi dai nici o atentie...
Dupa-amiaza,
fiindca era cald, ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit
in fiecare picatura de ploaie. Am strigat din ceruri,
cu glas de tunet, doar, doar ma vei auzi cumva. Zadarnic... Apoi am
pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor si mi-am zis:
"Cu siguranta ma va vedea", dar n-ai facut-o, nu m-ai vazut...
Seara,
la sfarsitul zilei, ti-am trimis un minunat apus de soare, gandind ca
ma vei privi. Te-am cautat atat de mult cu privirea miilor de stele
stralucitoare, nadajduind ca ma vei vedea, dar am ramas pierduta in nepasarea ta...
In
sfarsit, noaptea, la culcarea ta, am revarsat peste tine lumina lunii,
ca sa-ti amintesc ca eu nu te pot uita. Am nadajduit ca macar acum ma
vei observa, inainte de a adormi, dar ai tacut, nu m-ai privit. Si ai
adormit...
A ta vesnica prietena, Fericirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu