E timpul, când pruncii în ceruri se nasc.
Scântei de lumină aleargă rebele,
Ascunse-n minunea din ramul de vâsc.
Din plete de îngeri se scutură stele.
E timpul să fim iertători şi mai buni.
Cu suflet plecat şi cu gânduri curate,
Trimitem spre îngeri, în cer, rugăciuni,
Să fim mai uşori, mai goliţi de păcate.
E timpu’-împăcării, e sfantul Crăciun.
Prin albul zăpezii vedem puritate.
Se schimbă şi anul cu unul mai bun,
Mai gol de nevoi şi mai plin cu de toate.
Plutesc bucurii peste gândul de mâine.
Este multă căldură şi mult adevăr.
Săracul… şi el, ia din coaja de pâine
În spiritu-i sfânt, cozonac şi cu măr...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu