Să presupunem că suntem din nou doi necunoscuți în forfota verii
Căutând disperați o oază de răcoare și de liniște.
Comandăm două cafele. Eu o vreau cu mult lapte și fără zahăr…
Tu, doar cu zahăr.
Vom fi nevoiți să schimbăm ceștile din cauza unei chelnerițe îndrăgostite,
Numerele de telefon și gânduri, multe gânduri.
Tu vei plia cerul într-un buzunar,
Eu voi înghesui marea într-o geantă
Și vom pleca împreună
Pentru că doar eu am umbrelă
În geanta încărcată la refuz cu verile și cu toamnele mele singuratice.
Vezi?
Deja zâmbești.
Îți aduci aminte și îți face bine.
Și mie. Simt că acest exercițiu de imaginație chiar ar putea funcționa
Și atunci, atunci te iau de mâna, îmi caut vechea umbrelă
O ploaie rătăcită și îmi doresc să o luăm de la capăt
De acolo, de unde am folosit timpul doar pentru a ne îndepărta unul de altul.
Florina Cojocaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu