VERSURI...

Persoane interesate

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Nu crede în fluturi




Iubito,  
frumuseţea e trecătoare,  
e o floare  
bătută de brumă şi vânt,  
veşnic se naşte,  
dar piere de soare  
în neagra ţărână  
a acestui pământ.  

Şi tu eşti o floare  
cu-arome plăpânde,  
un mic univers  
de stranii  
bucurii  
şi fluturi sfioşi  
de s-abat în petale  
sunt fluturi de toamnă  
pierduţi şi pustii.  

Nu-i crede,  
ei vor ca să fure,  
să-ţi soarbă mireasma  
cea plină de har,  
păstreaz-o-n corola  
ce râde-n lumină,  
n-o da  
la orice trecător de hoinar.  

Iubito,  
frumuseţea-i o umbră  
ce piere  
când razele soarelui mor,  
e doar o părere,  
un vis ce dispare  
cu anii ce trec  
înspre ultimul zbor.  

Leonid IACOB  





Iubirea este o primăvară din care trebuie să stârpeşti multe omizi, ca să poţi culege-n toamnă frumoase fructe. Dar ce păcat, poete, stârpind omizile îţi stârpeşti în mai trandafirii tăi… de fluturi.

Iubirea este singura modalitate de a înţelege altă fiinţă umană în miezul cel mai adânc al personalităţii sale.

Iubirea este viaţă. Şi dacă îţi lipseşte iubirea, îţi lipseşte viaţa
Iubirea e un sărut furat, un zâmbet inocent, o îmbrăţişare pătimaşă… şi un suflet smuls din piept…

Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.

Iubirea este cea mai frumoasă muzică din partitura vieţii. Fără ea, ai fi un etern afon în corul imens al omenirii.

Iubirea este ceva atât de deosebit încât n-o poţi ascunde, unde există, nici s-o simulezi, acolo unde nu există.

Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte şi florile vieţii tale înfloresc singure.

Iubirea este un fum făcut din arborii suspinelor. Purificată, e un foc în ochii celor ce se iubesc. Tulburată, este o mare hrănită cu lacrimile celor ce se îndrăgesc. Şi încă ce mai e? E nebunia cea mai înţeleaptă, fierea ce înăbuşă, dulceaţa ce ne mântuie.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu