Şi visele s-au risipit în vânt,
Spre locul meu de suferinţă am plecat
În codrul des cu ura ta în gând.
Mi-au plâns şi ramuri aplecate la pământ,
Ştergând în urmă paşi nefericiţi.
Am aruncat iubirile în vânt
Şi jurămintele postumilor iubiţi.
Îmi plânge-n palmă noaptea de iubire
Pe ţărmul adormit sub semilună,
Credeam că am să mor de nemurire
Când m-ai privit şi m-ai luat de mână.
Secundele nu mai aveau vreo ţintă,
Eram doar noi întinerind sub stele
Şi ploi de şoapte se grăbeau la nuntă
La nunta ta şi a iubirii mele...
A fost sau poate nici nu s-a-ntâmplat.
Sublim a fost, să poată fi adevărat.
Azi, toamna ne acoperă cu ploi
Să spele amintirile din noi..
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu