GANDURI...

Este seară…stau  și mă gândesc cum ar fi dacă aș putea să mă urc pe scara vieții și să ajung la cer… Aș putea picta stelele în culorile speranței… Mi-aș putea ordona acolo visurile pe cerul vieții mele...Dar până la cer mi-ar trebui o scară, iar eu nu mi-am construit-o încă… Treptele nu sunt aranjate în ordine și trebuie să le îmbin ca să îmi dea siguranță să urc pe ele… Sunt multe trepte... Curajul, bucuria, mărinimia, încrederea, perseverența… Pe unele nici măcar nu am început a le construi…sunt trepte de care nici măcar nu am auzit…Nu voi reuși în scurt timp, însă am toată viața înainte… Voi încerca să urmez numai exemplele bune în viață și să încerc să îmi construiesc singură treptele de pe scara vieții... Să urc apoi, treaptă cu treaptă până voi ajunge la stele…
Miriam