Asemenea stelelor gigant, care datorita gravitaţiei mari pe care o creează în jurul lor pot să curbeze pană şi razele de lumină, la fel sunt şi sufletele mari, care influenţează într-un fel sau altul tot ceea ce ating.
Un om îmbunătăţit, un om cu sufletul bun purifică spaţiul prin care trece. El este ca o ploaie pe timp de secetă, aduce viaţă fără să ştie, luminează şi despovărează fără să facă nimic. În jurul unui om bun timpul curge altfel, lumina poposeşte mai mult, spaţiul însuşi se ondulează. În jurul unui om bun se respiră mai uşor, se gandeşte mai profund, se iubeşte mai intens. În preajma omului bun poţi să devii om bun.
Omul bun nu e neapărat celebru. Adeseori neştiut trece printre noi şi la fel ca şi aerul care nu se vede, el este cel care ne menţine în viaţă toate părţile bune ale sufletului. Omul bun e sursa "oxigenului" cu care se hrăneşte sufletul. Cu cat o comunitate are mai mulţi oameni buni, cu atat e mai pur aerul care hrăneşte sufletul. Dacă mai există bunătate în oameni, cu siguranţă pe undeva încă mai există surse ale bunătăţii. Fie ca bunătatea din noi să crească şi să devină izvor de viaţă pentu toţi cei din preajma noastră.
Aş vrea să milităm pentru ganduri verzi şi sentimente naturale şi proaspete. Nimic nu e mai poluat decat campul mental. Nimic nu dăunează mai mult decat gandurile rele. Ce gust mai au sentimentele crescute artificial în serele minţii? Cat de hranitoare mai pot fi emoţiile îmbibate cu agenti de creştere? Cel mai mare risc la care suntem supuşi este riscul de a pierde capacitatea de a mai avea sentimente şi emoţii veritabile. Sa ne păstram sufletele vii şi naturale, sa ne menţinem mintea cat mai pură! Nimic altceva nu ne face mai umani decat un gand pur, o vorbă bună, un sentiment viguros.
Cati oameni buni ati intalnit pe drumurile vietii? Ati stiut sa le savurati bunatatea si lumina sufleteasca? Ati reusit sa le deschideti poarta pentru ca aripa bunatatii lor sa poposeasca in gradina voastra?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu